UTA – Dinamo 0-0 Pe cine am resuscitat și de ce?

UTA – Dinamo 0-0 Pe cine am resuscitat și de ce?

Fraților, am trăit s-o vedem și pe asta. O echipă care nu poate bate pe nimeni de multă vreme și încasează o căruță de goluri meci de meci, Dinamo București, a obținut un egal fără goluri la Arad. UTA a părut extrem de prietenoasă în această partidă, deranjându-l de prea puține ori pe portarul Figueiredo.

Așadar, roș-albii de pe Mureș nu și-au dorit mai mult victoria decât omologii lor din Șoseaua Ștefan cel Mare a capitalei. Sau poate au dorit, dar nu prea au arătat asta. Sigur că dovezi nu sunt în acest sens și, probabil, nici nu vor fi în grabă. Dar prestația celor din câmp, întrucât așa arată mai degrabă tăpșanul din Calea Aurel Vlaicu – care este destul de drept, după cum a spus ironic Stoican la conferința de presă de după meci – mai degrabă decât un gazon pentru practicarea fotbalului, îmbie la astfel de gânduri necurate. Deoarece, nu-i așa, ne este permis să gândim, într-o societate în care anormalul devine normal, și viceversa.

Buuun. Haideți să vedem, câte șuturi au tras arădenii pe poartă în acest meci? Exact două. Carevasăzică, câte unul pe repriză. Cu cine? Cu o echipă de tradiție a fotbalului (n.r., bolnav) românesc, dar care a încasat 15 goluri în precedentele 4 partide jucate în acest an de grație 2022. Este necesară o comparație. Recentă, nu din alte timpuri. La Cluj-Napoca, cu CFR, utiștii au nimerit de cinci ori cadrul porții adverse. Cu Sepsi, au fost șapte șuturi cadrate, în deplasarea de la Rapid tot șapte, iar cu Gaz Metan Mediaș, exact șase. Și atunci? La ce să te gândești după o astfel de prestație a jucătorilor pregătiți de Badea și aduși de Apostu? Laukzemis și Dangubic mai au ce căuta în echipă?

Bine, noi desfacem firu-n patru, dar  lucrurile merg înainte, calm, calm… Am mai spus aici că fotbalul a devenit o industrie în care există finanțatori și finanțați. Cu alte cuvinte, faci cum spun eu sau vin alții. Că sunt mulți care așteaptă. Din toate acestea, spectatorul arădean iese cel mai șifonat. „Adică, vin la meci degeaba? Plătesc abonament, ca să văd ce?”, își spun, pe drept cuvânt, unii dintre cei care suferă de când se știu pentru echipa fondată de Baron. „Vreți mai bine să jucăm pe la Buzău sau Miercurea Ciuc?”, vine replica altor purtători de fulare cu emblema clubului mult iubit la gât. Răspunsul la întrebarea: de ce nu tragem mai mult la poartă a venit, în ușa sălii unde se dau declarații, chiar de la antrenor. „Trebuie să fim atenți de unde tragem la poartă, ca să nu ne punem în pericol!” De parcă, atunci când tragi la poarta adversă, pericolul mai mare nu este asupra adversarilor…

Bogdan Cioara

About Calin Moga

Leave a Reply

Your email address will not be published.