Când barele și jocul țin cu adversarii… UTA – FC Argeș 0-1 (0-0)
Ce poate fi spus după un asemenea meci? Al patrulea consecutiv fără gol înscris pentru UTA în Liga 1… S-a jucat cu public, de această dată. Un public fantastic, chiar dacă au fost doar vreo 4000 de spectatori pe stadion, conform protocoalelor imbecile venite dinspre capitală.
Și totuși, blocajul jucătorilor echipați în roșu și alb nu vine din tribună. Din absența sau din prezența fanilor. Dacă ar fi să vedem lucrurile doar în alb și negru, aș spune că UTA a avut ghinion. Asta pentru că Dangubic a trimis de două ori mingea în barele porții apărate de Greab, de unde sfera buclucașă a revenit în teren, iar portughezul Joao Miguel a lovit balonul, care de la rădăcina barei s-a dus, cuminte, în ațe. Dar nu e chiar așa.
Am spus de multe ori că Balint pregătește meciurile fricos, economicos. De multe ori, de cele mai multe ori, „Bătrâna Doamnă” joacă la alibi, cel puțin o repriză. Prima. Apoi, cu cuțitul la os, lucrurile se precipită. Altfel nu ne putem explica multitudinea de pase de-a latul și înapoi, chiar cu propriul portar, care degajează mingea luuuuung, spre vârful de atac, unic, în majoritatea minutelor din timpul meciurilor. Și care, singur între doi sau mai mulți adversari, nu are cum să obțină posesia, decât dacă cei cu tricouri de altă culoare ar dormi pe teren. Ceea ce, evident, nu se întâmplă. Asta să fie construcția migăloasă pregătită în fiecare săptămână de Gyuszi Balint? Căruia, în premieră pe stadion, i s-a cerut demisia. Vocea suporterului nemulțumit s-a adresat conducerii, omul s-a întors spre tribuna oficială, exasperat, probabil, ca mulți alții care se manifestă atât în spațiul real, cât și în cel virtual, de tactica corpului tehnic al echipei fanion din orașul de pe Mureș.
Aș vrea să fiu bine înțeles. Continuitatea unui antrenor pe banca unei echipe este importantă, ea formează un stil de joc, o idee. Numai că atât stilul cât și ideea de abordare văzute la UTA nu pot duce la mai mult. Sigur că nici jucătorii nu sunt niște valori, altfel ar înscrie de la zece metri, de unde a ratat Ubbink, ar trimite mingea în plasă, din doi metri, vezi ocazia lui Erico, nu ar căuta doar un coechipier în lateral, cum face Vorobjovas sau nu ar înota pe teren, cum o face Roger. Cred că arădenii ar trebui să se obișnuiască cu gândul că au o echipă de mijlocul clasamentului, care nu are față de play-off și care nu are de-a face, momentan, cu zona retrogradării. Cred că ar fi corect și cinstit ca toată lumea să accepte ideea că, cel puțin deocamdată, atât se poate. Cât de mult aș vrea să fiu contrazis…
Bogdan Cioara
