A murit Viorel Hanc

După terminarea programului de la şcoală, Şcoala „ Fraţii Neuman”  din Gai, fosta Generală 10, porneam scuterul şi nu-l opream decât în curtea firmei lui de materiale de construcţii, aflată tot în Gai. Îmi pregătea cafeaua  şi ne aşezam la o partidă de şah. Până aranjam piesele   şi chiar în timpul jocului vorbeam bineinţeles de fotbal…

Mândru tare că a reuşit să pună umărul la promovarea echipei din satul său natal, Şicula, era trist în ultimul timp că şiculanii se cam făceau de râs în primele meciuri din liga a 4-a.

Era trist că nici primarul Radiţa nu –l mai ajuta…îşi transporta de multe ori unii jucători cu maşina lui, le dădea bani din buzunarul lui fără ca Doina, soţia lui să  ştie. Dădea mulţi bani şi bisericii, susţinea financiar şi unele emisiuni de sport ale televiziunilor locale….dar cel mai mult îşi iubea nepoata…fiica  fiiului său Paul. L-a început a suferit că nu a fost nepot…ca să ajungă fotbalist, dar s-a resemnat şi a iubit-o cât pe doi nepoţi.

Ultima partidă de  pe eşichier nu am mai reuşit să o terminăm pentru că tocmai venise cineva  cu două camio ane să-şi ridice fierbetonul comandat de la firma lui.După aceea s-a operat de hernie inghinală…o operaţie banală după care nu a stat decât două zile acasă şi apoi,iar  la serviciu. La ultima vizită la spital , după ce i-au scos firele operaţiei, şi-a chemat şoferul şi s-au dus la firmă să aducă două capace noi pentru toaleta spitalului..

În timpul montării a căzut…a făcut anevrism cerebral…comă…..operaţie la Timişoara….tot în comă…aproape o săptămână sub aparate…iar azi, joi, 18 octombrie, Lidia , sora lui m-a sunat să-mi spună că partida de şah neterminată…acum câtva timp…va rămâne aşa. Viorel Hanc va duce cu el în ceruri bucuria promovării şi părerea de rău că   nu a reuşit să demonstreze că şi liga a 4-a este accesibilă şiculanilor.

Dumnezeu să-l ierte!

Ioan Hamza