Un tânăr sportiv are nevoie de ajutorul nostru

E ceva dincolo de kimonoul alb-imaculat și de scânteia din ochii care arată speranță. Bogdan Țintoi a împlinit 14 ani în luna aprilie, dar din 2007 ține pumnii încleștați. Nu în solemnitatea Dojo-ului, așa cum se numește sala antrenamentelor de karate, ci în fața unei boli teribile, ale cărei lovituri le-a parat până acum, de fiecare dată. Acum, boala i-a mai pregătit una. Trebuie s-o blocheze și de data asta.

În 2005, Bogdan era un puști căruia îi plăcea să joace fotbal și să hoinărească pe bicicletă prin Pîncota. Copilăria vegheată de doi părinți dedicați, tatăl Mihai și mama Rodica, a devenit ceva mai serioasă atunci când s-a înscris la karate, în clubului lui Dan Duma, Banzai. I-a plăcut și l-a urmat și fratele lui, Răzvan, mai mic cu un an și jumătate. Doi ani mai târziu, Bogdan devenea campion național. Toamna lui 2007 avea să-i aducă lovitura: aflat în Slovacia, într-o tabără internațională cu lotul Europei de karate, a simțit dureri la piciorul stâng. La început, a crezut că e urma unei lovituri primite la fotbal, sau de la o căzătură cu bicicleta. N-a fost așa. A fost ceva mult mai dur, diagnosticul venind după ce durerea a persistat și a mers la medic: Sarcom Ewing. Nu vă lăsați păcăliți de rezonanța numelui, n-are nicio legătură cu familia din serialul Dallas, înseamnă cancer osos. Medicii din România au luat în calcul amputarea piciorului, ca să oprească extinderea tumorii.

Lumea părinților unui copil frumos de 10 ani s-a năruit, dar Bogdan le-a dat forță și toți au decis să lupte din toate puterile pentru el. În timp ce Bogdan începea o ședință cu 6 cure de chimioterapie, Rodica și Mihai Țintoi au luat la rând clinicile din Europa.

Prima operație

Degetul pe hartă se oprește în dreptul Italiei și coboară către Bologna, la Institutul Ortopedic, acolo unde medicii „reparaseră” mulți sportivi, în mare majoritate fotbaliști. Mario Mercuri a acceptat provocarea și, în luna februarie a lui 2008, după o operație de 4 ore și jumătate, Bogdan a deschis ochii și a putut zâmbi către părinții și fratele lui. Profesorul Mercuri i-a scos femurul, jumătate din tibie și genunchi, înlocuind totul cu o proteză de creștere acționată telescopic. Alte 7 cure de chimioterapie încheiate în luna iulie a lui 2008, iar Bogdan s-a întremat.

În aprilie 2009, Bogdan și-a rugat părinții să-i vorbească lui Sensei Duma să-l primească în sala de antrenament. Centura albastră abia aștepta să-l cuprindă și, începând să-și cunoască noile limite ale corpului, Bogdan a rostit din nou salutul tradițional din karate, „Oss!”. Ambiția enormă l-a făcut purtat iar într-o sală de concurs, la Timișoara, unde Mihai Cioroianu, directorul departamentului de karate din Federația Română de Arte Marțiale, i-a oferit o diplomă. A însemnat enorm pentru Bogdan, pregătit de o nouă viață.

A doua operație

Copilul și familia și-au recăutat normalitatea, ținând permanent sub control starea lui Bogdan. Boala avea 4 ani la dispoziție să recidiveze. Și, exact la sfârșitul perioadei, Bogdan a văzut o umflătură de nivelul claviculei stângi. Același verdict de Sarcom Ewing a scris pe diagnostic și aceleași prăbușiri le-a trăit familia. Fără să dezarmeze însă cineva. Cu Bogdan la fel de optimist, după 7 cure de chimioterapie, drumul către Bologna a fost refăcut în octombrie 2011. Clavicula a fost înlocuită cu un fel de os fals, pentru că o asemenea proteză nu se găsește. „Funcționează bine”, explică Mihai Țintoi.

Alungarea bolii

Familia a decis să acționeze pentru a eradica definitiv boala. Metoda găsită, după îndelungi și istovitoare căutări: autotransplant de celule stem în organism. În ianuarie, când Bogdan efectua o nouă tură de ședințe chimioterapeutice, celulele i-au fost recoltate. Pe 5 iulie, procedura de autotransplat a fost finalizată cu succes la Timișoara, acolo unde Bogdan urmează acum tratamentul recuperatoriu.

La un pas de fericire

Liniștea e departe, și totuși aproape. Familia lui Bogdan a aflat că la 90 la sută din cazuri, după inducerea celulelor stem în organism, în cazul unei neașteptate recidive, apare metastază pulmonară. Mai exact, cancer la plămâni. Nimic fără revers, nu prea mai e loc de acțiune. Analizele au ieșit bine și nu are metastază în acest moment. Dar, preventiv, trebuie să efectueze radioterapie pulmonară bilaterală. În România, nu există un aparat capabil să-i trateze ambii plămâni. „Am înțeles că s-a deschis un centru în Brașov, dar încă nu avem o legătură. Am găsit o clinică în Ungaria, la Pecs, unde există acel aparat dar și tradiție în treaba asta. O ședință costă 150 de euro. Bogdan trebuie să facă între 30 și 50 de ședințe, încă nu știm exact, într-o lună avem confirmarea”, povestește Mihai Țintoi.

Ajutor pentru Bogdan

Tatăl a lucrat non-stop să strângă bani pentru fiu. Mama a fost nevoită să renunțe la serviciu, să-i fie în permanență alături. Prima operație a costat 30,867 de euro. A doua, 8,301 euro. Sunt cifre exacte, regăsite într-un dosar gros, în paginile căruia familia Țintoi a strâns toate documentele și toată durerea unei boli pe care un copil n-ar trebui s-o îndure. Un copil de 14 ani, cu o privire luminoasă, cu scânteia speranței veșnic scăpărîndă. Familia Țintoi și Bogdan sunt în punctul în care au nevoie de ajutorul nostru să șteargă drama și orice gest e binevenit.

Sunt două conturi deschise pentru Bogdan: RO32 RZBR 0000 0600 1384 9574 – în lei, pe numele Țintoi Rodica Florica și RO88 BRDE 020 SV4 8915 380 200 – în euro, pe numele Țintoi Mihai. Alte relații, la numărul de telefon 0745,541.323 (Mihai Țintoi)