Pe Marţian nu-l vreţi, dar cu UTA ce aveţi?

Nu cunosc vreo altă telenovelă în fotbalul românesc, e drept deloc plăcută, atât de savuroasă ca cea din vara asta, trăită de UTA. După lungi aşteptări, scandaluri, tratative şi speranţe, echipa nu a murit, s-a înscris în liga a doua şi va începe campionatul. Să fim sinceri şi să spunem că nu mulţi am crezut în acest deznodământ. E drept, cu datorii, fără o strategie clară, măcar pe termen mediu, cu perspective sumbre, încă fără un lot precis, cu antrenor instalat abia astăzi (sperăm ca Trică să rămână), fără o pregătire normală. UTA are în sfârşit şi un patron, în persoana lui Adrian Marţian. Nici eu nu am încredere în proiectul său, în promisiunile sale, pentru că faptele, până acum, nu îl recomandă. Dar orice om este supus greşelii şi are dreptul la o a doua şansă. Acum e momentul ca Marţian să demonstreze că vrea şi poate să facă din UTA o echipă frumoasă, care să reprezinte Aradul cu onoare şi demnitate.

Îi acord lui Marţian a doua şansă, chiar dacă mi-e greu să cred că va reuşi singur. Trebuie susţinut de autorităţi, ceea ce nu văd deloc să se întâmple, din moment ce prin spatele adevăratei UTA stă la pândă UTA BD, proiect, părerea mea, cu iz politic. Trebuie susţinut de suporteri, ceea ce nu se întâmplă. Sigur că e dreptul lor să nu fie de acord cu el şi să nu îl accepte pe Marţian. Au şi motive să o facă. Dar nu înţeleg de ce unii dintre ei, pe forumuri, îşi pun întrebarea dacă vor mai susţine UTA. Ba chiar, unul dintre membrii marcanţi ai peluzei, Claudiu Negru, şi-a exprimat dorinţa de a vota în cadrul adunării generale a SCU, retragerea siglei şi culorilor actualei societăţi. Povestea că UTA nu este arădeană, că nu ne reprezintă, nu stă deloc în picioare.

Pentru că nu de azi, de mâine, arădenii se regăsesc tot mai puţin în proiectul Campioanei Provinciei. Iar asta e valabil în general pentru întreaga Europă, unde fotbalul a devenit o afacere, iar de sentimentalisme şi identităţi prea puţină lume mai ţine cont. În sezonul trecut sau în anii trecuţi, nu i-am auzit pe suporteri strigând în gura mare că nu îi mai reprezintă actuala UTA, sau cel puţin nu erau atât de vocali. Într-un fel, există câteva adevăruri şi în afirmaţia asta, că UTA nu mai este atât de arădeană. Dar care poate nu au fost spuse. Mai degrabă Primăria şi autorităţile locale sunt prea puţin implicate în fenomenul UTA, iar aici nu mă refer doar la susţinerea financiară, incomparabil mai mică decât în alte judeţe. E clar că autorităţile nu vor sau poate nu ştiu să profite de acest important brand, care a făcut ca Aradul să fie cunoscut în întreaga lume.

Apoi, UTA a fost părăsită constant de suporteri, pentru că la meciuri vin 2-300 de oameni. În acest sens trebuie făcut ceva, iar Marţian trebuie să gândească o strategie de a-i duce pe oameni din nou aproape de UTA, echipa fanion fiind pe cale să fie părăsită şi de o parte a membrilor peluzei. Sper să mă înşel, pentru că ar fi cea mai mare dezamăgire a mea. Să strigi cu “UTA până la moarte!” şi apoi să te dezici de ea, doar pentru că acolo e Marţian, un om care poate va reuşi sau poate că nu, iar poate peste câţiva ani nu va mai conduce clubul, mi se pare o prostie.  Sigur că UTA e arădenilor, a tuturor, că toţi au dreptul la opinie, dar când e de făcut ceva, doar membrii SCU şi cei din peluză sar în ajutor, caută soluţii.

Aceşti băieţi merită felicitaţi şi apreciaţi pentru eforturile lor, şi-au pierdut zile şi nopţi alături de echipa dragă, au fost alături de ea la bine şi la greu. Cu atât mai grav ar fi să o părăsească într-un moment greu, de cotitură, când e nevoie de suportul lor, al adevăraţilor fani. Tot atât de adevărat este că nu am auzit încă voci din peluză care să susţină nou înfiinţata UTA Bătrâna Doamnă, din Liga a IV-a, care dacă îşi găsea alt nume poate nu supăra atât de tare. Şi când mă gândesc că acest club este condus de Marius Ţucudean, cel care era atât de dorit de o parte a suporterilor, e drept nu foarte semnificativă, sunt îndreptăţite şi îndoielile altora, care îşi pun întrebarea dacă acesta şi-a dorit să preia cu adevărat UTA.

Cert este că avem acum un nou început, iar eu cred în UTA mea, nu a lui Marţian, nu a lui Falcă, nu a lui Ţucudean, în cea a noastră, a arădenilor, a Aradului. Dar oare noi o merităm? Puţini îşi pun întrebarea asta….Haideţi să fim alături de Bătrâna Doamnă, să o merităm şi ea să simtă căldura noastră. Începe campionatul, iar cine este utist rămâne alături cu sufletul şi inima de echipa fanion, indiferent că este acasă, pe stadion sau la depărtare.