Despre Halep și Federer, la rece

Finalele de simplu feminin și masculin, de la Australian Open, au fost încântătoare în acest an. Lupta titanică dintre Simona Halep și Caroline Wozniacki și încleștarea feroce care i-a avut protagoniști pe Roger Federer și Marin Cilic au produs cu siguranță emoții tuturor pasionaților de tenis. Deznodământul îl cunoașteți – Wozniacki și Federer au ieșit campioni – și, probabil, că ați citit râurile de epitete care au curs pe Dunăre după aceste două confruntări. Ce ar mai fi de spus, atunci? Nu multe, dar câteva observații mărunte care să nu glorifice învingătorii și nici să lezeze învinșii tot mai sunt de făcut.

“IMG_0588” (CC BY-NC 2.0) by remusbaias

S-a dovedit încă o dată că a face predicții în tenisul feminin profesionist este o încercare serioasă. Mulți specialiști o vedeau campioană pe Halep după bătăliile memorabile câștigate anterior, însă Wozniacki a venit cu un plan de joc surprinzător de agresiv, care, suprapus peste deplasarea sa fenomenală din teren, i-a adus câștig de cauză în cele din urmă. Din păcate pentru Simona, orele în plus petrecute pe teren de-a lungul competiției și-au cerut prețul în finală. S-a văzut cum oboseala cruntă acumulată i-a fost un adversar redutabil pe final de meci, când comenzile creierului nu mai erau executate cu acuratețe de corpul sleit de puteri. Halep are două variante pe viitor: fie își duce condiția fizică la un nivel greu de acceptat chiar și de cea mai elastică voință din lume, fie va trebui să găsească o strategie prin care să încheie meciurile mai devreme.

Este clar că o schimbare în acest sens a fost deja făcută, plusul de agresivitate fiind evident în special în meciul din semifinale cu Angelique Kerber, însă la fel de adevărat este că mai este loc de progres la acest capitol. Desigur, loviturile mai puternice ar rezolva probabil mai ușor anumite puncte, însă este greu de crezut că jucătoarea în vârstă de 26 de ani mai poate progresa la capitolul forță, așa că agresivitatea trebuie să-și tragă seva din alte calități pe care românca le are.

“Roger Federer” (CC BY-NC-ND 2.0) by mir

În finala masculină, am văzut un Cilic capabil să revină spectaculos, când mulți îl vedeau învins în minimum de seturi, și să aducă un tenis de o agresivitate incredibilă care l-a trimis în corzi pe Federer în setul al patrulea. Agresivitatea nu este însă totul în tenis, iar elvețianul a făcut o demonstrație în acest sens, transformând experiența atâtor războaie epice în cea mai performantă armă în setul decisiv. Când balanța părea să se încline vertigions în favoarea lui Cilic, Federer n-a făcut decât să pună mingea în teren, invitându-l pe adversarul său atât de entuziast de propriile lovituri să îl bombardeze în continuare. La final, tenismenul în vârstă de 36 de ani a ieșit învingător pentru că l-a lăsat pe Cilic să se înece în tsunamiul ridicat chiar de el. Felul în care Federer gestionează o situație apăsătoare prin extragerea sa dintr-un univers exploziv și lăsarea oponentului în interior poate reprezenta o lecție excelentă pentru mai tinerii săi admiratori, printre care și Halep.