Cele patru minuni de la Şeitin

În miez de vară şi-n debut de campionat, Şeitinul sau mai bine zis cei aproximativ 100 de spectatori ai meciului dintre Unirea din localitate şi CS Vladimirescu 2003 II au fost martori la patru „minuni” pe durata celor 90 de minute cât a ţinut partida.

Prima, de care ,  cei din tribună nu au aflat decât, poate ,întâmplător a fost cea privind echipamentul de joc.

Pe vremea copilăriei mele eram un fan al revistei satirice „Urzica”.Într-o caricatură  pe una din paginile ei erau prezentate  două echipe de fotbal care  erau aliniate la centrul terenului cu acelaşi tip şi culori ale echipamentului, albe cu dungi roşii, iar arbitrul descumpănit le zicea: „ Nu putem începe meciul deşi voi susţineţi că o echipă are tricouri albe cu dungi roşii, iar cealaltă echipă , roşii cu dungi albe”.

Ei bine, la Şeitin ambele echipe aveau acelaşi echipament ….albastru,  magazionerul echipei oaspete uitând, conform regulamentului, să pună şi un rând de rezervă.

Simţind că pot obţine o victorie mai clară decât un  forfait, jucătorii din Şeitin şi-au schimbat rapid tricourile, evoluând în roşu.

Mă întreb…oare, luau aceeaşi hotărâre dacă echipa oaspete nu oferea cea de-a doua minune a partidei..adică prezentându-se pe teren cu un lot în care evoluau ca titulari 6 puşti de 14 ani, singura rezervă (portarul, intrat şi el spre finalul meciului) având aceeaşi vârstă?

Alţi doi componenţi din cei 11 erau cu un an mai „bătrâni”, singurul „veteran „ fiind  stoperul Marius Tudoroiu de….22 de ani.

A treia minune de la Şeitin a constat în faptul că au existat doi „pureci” pe teren…şi coincidenţă, ambii au fost cei mai buni din echipele lor  şi altă coincidenţă, ambii au purtat numerele 10 pe tricou.

Andrei Purece de la Vladimirescu, un talent la doar 15 ani, mijocaş tehnic şi cu clarviziune în joc  şi „Purecele” gazdelor , de fapt porecla folosită de colegii lui din echipa Şeitinului, pe numele adevărat, Marius Mureşan,   o „furnică” a echipei, foarte muncitor şi de ce nu şi talentat. Ca să punem punctul pe „i” , ambii au fost autori de goluri.

În fine şi celui de-al patrulea eveniment important al disputei îi putem acorda titlul de „minune”.Brigada de arbitri nu a acordat niciun avertisment sau eliminare la acest meci. Rar intr-o partidă de liga a 5-a. Nici nu era cazul, atât puştimea lui Sculici cât şi tinereii antrenaţi tot de un profesor de sport, Cristian Popa, au evoluat în cel mai curat spirit de fair-play. Probabil influenţa Şcolii de Teoleogie a centralului Dumitru Vasile şi numele predestinat de duhovnic al asistentului Daniel Subotnicu alături de experienţa celuilalt asistent, Petre Maghiar au contribuit la atmosfera de calm şi sportivitate atât din teren cât şi de pe bancile de rezervă. Observatorului de arbitri, Dorin Vătran , nu i-a mai rămas, cred eu , decât să acorde o notă bună celor trei.

Scorul a fost de 6-1 în final, 3-0 la pauză, însă acest scor parcă ştirbeşte din frumuseţea întâlnirii, provocând puţină milă pentru minunaţii mânji din Vladimirescu, sentiment de care suntem siguri că nu aveau nevoie.

Unirea Şeitin: Mierlă, Bălaş T (Bălaş C),Galiş, Bulz C (Bulz D, Ştefănică, Pătru, Zaharie, Ţuţuianu, Badea, Mureşan ( Mocriş), Alexa (Apostol).

Antrenor: Cristian Popa.

CS Vladimirescu 2003 II: Bak ( Vancea), Doncu, Bobeiciuc, Tudoroiu, Cherciu, Broştean, Apostol, Purece, Mal, Dăscălescu, Pop,

Antrenor: Cristi Sculici

Ioan Hamza