Bibarţ se laudă cu „televizoarele” de pe noul stadion! Două mini-tabele completează tabloul unui proiect penibil

Primarul interimar Călin Bibarţ a dat o fugă, în plină noapte, pe stadionul „Francisc Neuman”, pentru a ne arăta două mini-tabele, am zice noi televizoare mai mari, de genul celor de prin cluburile de pariuri. Nu ne mai miră nimic, atâta tâmp cât noua arenă din Calea Aurel Vlaicu este dusă la modul cel mai minimal posibil, în contrast total cu istoria şi performanţele celui mai titrat club al provinciei. Un proiect penibil, făcut pe genunchi, taxat dur pe reţelele de socializare de suporteri. Practic, cele două tentative de tabele completează tabloul sumbru al stadionului de 11.600 de locuri, nefinalizat încă după şase ani de lucrări. Să vii să te lauzi cu aşa ceva, în 2020, pare desprins deja din filmele de comedie. Ca să fie şi mai ridicol, Bibarţ a vrut să ne arate un scor pe tabelă, cică UTA – Poli 5-0. La fotbal am zice că este posibil, dar nu la administraţie! Aici deja e jale. Să nu fie fix invers, când or finaliza timişorenii stadionul de 30.000 de locuri, de trei ori mai mare şi planificat să fie gata în doar trei ani.

Până una alta, avem de-a face cu o inaugurare pe „bucăţele”, a unui mini-stadion nedemn de istoria şi faima „Bătrânei Doamne”. Ca să fim corecţi cu cronologia, adevărata inaugurare s-a consumat în primăvara lui 2018, atunci când expira al „n-lea” termen de finalizare a lucrărilor. Sute de fani utişti s-au strâns la stadion şi au tăiat simbolic, la acea vreme, panglica ruşinii. Pentru că au găsit, în loc de stadion, un şantier cu 4-5 muncitori obosiţi. Aceea era adevărata faţă a voastră, iar scorul cât era atunci? Sigur că era o ironie fină la adresa administraţiei locale, cea care după încă doi ani de chinuri vrea să inaugureze, în prag de campanie electorală şi de alegeri, o tentativă de stadion, pentru că el nu nu va fi gata nici măcar în luna august a acestui an.

Nu poţi inaugura o arenă ce nu este închisă pe lateral și în părțile superioare ale tribunelor și ale celor două peluze. Sau cel puțin nu cu bannere publicitare şi diferite materiale inestetice, absolut oribile privite din exterior. Doar că în Arad orice este posibil, mai puţin lucrul bine făcut. Mai grav este că de râs se va face UTA şi Aradul, iar toate astea pe banii noştri, pe nepriceperea ăstora, care pentru un vot în plus, se laudă în puterea nopţii cu două mini-tabele.