Ace, brice și carice, la Cupa Davis, ziua de antrenamente numărul 1

Experiență de doi bani la un banal antrenament al jucătorilor noștri în Cupa Davis, Marius Copil și Adrian Ungur, mă gândesc că mă adresez unui grup de cunoscători ai acestui sport și nu mai trebuie să specific că avem și un localnic.
Sala Polivalentă, din orașul nostru de pe malurile Mureșului, denumirea de ”polivalentă” începe să fie perimată, nu se mai dispută meciuri din mai multe sporturi, la cât sport de doi bani avem în Arad, am putea să-i spunem Sala de Futsal pentru Amatori, este gazda întrecerii.
Nu știu cu ce am greșit de ne-a ales Federația Română de Tenis, un merit ar fi faptul că avem și noi un arădean prezent în competiție, dar la capitolul infrastructură suntem sub ”genunchii broaștei”. O sală făcută pe vremea comunismului, în care plouă la fiecare rouă apărută toamna sau iarna.
Am descins, optimist, la ușa de intrare și am fost luat, din prima, de un simplu purtător al uniformelor de pază și securitate, acum nu știu câtă pază și câtă securitate , că pe uniformă nu scria proporția.
”Aveți grijă să nu intrați în teren, să faceți poze doar din tribune(?), să nu deranjați jucătorii”, sfaturi utile pentru un ziarist.
În sală, ce să vezi, drujbe, ciocane, haosul de pe lume, vorba românului ”ace, brice și carice”, mai o betonieră lipsea. Cei doi reprezentanți ai tricolorului românesc abia se auzea la sfaturi, și o muzică în surdină menită să relaxeze antrenamentul.
Și atunci m-am gândit, pentru ce dreaq să intru în teren că poate mă mai trezesc cu ceva așchii sau pânze de flex, ”malacul” de la poartă a greșit, nu mi-a dat casca de construcții, cum se cere la orice șantier.
Ca să nu mă mai stresez cu această problemă, o adevărată durere, am primit și vestea cea bună în această seară, am primit acreditarea pentru meciuri, dar nu eu, ca și reporter, ci doar fotograful. OK poate aveți ceva cu mine, dar ceilalți confrați din presa arădeană, cu ei ce ați avut? Să nu te mai miri de incompetență și nepotism la nivelul Federației Române de Tenis.
P.S. Ca un adevărat domn, asta e o laudă de sine, am renunțat la orice acreditare.