A murit „POLI”. De ce să ne bucurăm?

Dan Coita

Citeam într-un cotidian arădean un articol, unde titlul suna cam aşa „Satisfacţie supremă pentru utişti. Poli Timoşoara a murit”. De ce oare e aşa de mare satisfacţia? Poate pentru unii, care sunt lipsiti total de cultură fotbalistică şi poate că echipa lor de suflet este cea a ciobanului Becali adică marea, minunata, inegalabila „Steaua”, după care probabil ţin şi cu UTA. Pentru mine personal nu e deloc îmbucurător faptul că „Poli” a murit. E chiar trist pot spune. Când moare rivala ta de moarte poţi spune că a murit o părticică din tine. A murit Poli! Da! Când ne vom mai bucura de acel 3-4? Când vom învinge ACS Recaş? Eu unul nu pot să mă bucur, de aceea refuz categoric să fac deplasarea la Timişoara, cu toate că biletele sunt gratis. Pentru ce! Să văd cică un mare derby; ACS Recaş-UTA. Să meargă cei care se bucură că Poli a murit. Am simţit nevoia să scriu acest material pentru că mi-am adus aminte de un lucru cu totul şi cu totul deosebit. În urmă cu câţiva ani regretatul Mihai Botez, aducătorul judo-ului în România, un om deosebit, Dumnezeu să-l odihnească acolo unde e, avea lacrimi în ochi, era foarte necăjit şi abătut, plângea. De ce? Pentru că murise japonezul în vârstă de 82 de ani, singurul cu care”Mişa Baci” se mai lupta la Campionatul Mondial de veterani. Rivalul lui de-o viaţă. Plângea că nu mai avea cu cine se lupta!  Nici vorbă de a se citi pe faţa lui sentimentul de satsfacţie, era distrus. A murit rivalul lui. Atunci vă întreb? De ce m-aş bucura eu de moartea lui Poli? Să fim bine înţeleşi nu plâng după Poli, e rivala noastră! Nu o iubesc, nu am iubit-o vreodată, dar plâng că nu mai există. Am ţinut, ţin şi voi ţine cu UTA, nu pot să ascund asta, dar mă gândesc că aşa cum Poli a murit, poate va muri şi UTA ( sincer nu-mi doresc), dar în faza în care ne aflăm, nu pot să mă abţin cu Dorin Stana în conducere, de fapt e alcătuită din el şi Gio, nu ştiu pe ce drum ne îndreptăm? Aşa că hai să nu ne bucurăm de răul altuia că poate urmăm. Asta e părerea mea, nu pot obliga pe nimeni să mi-o împărtăşească. HAI UTA!!!!